Ambrozia, regina alergiilor! [reportaj Antena 1]


 

Multă lume trăieşte cu impresia că doar primăvara este sezonul alergiilor. Din păcate pentru noi, natura are mereu alte planuri. Alergiile îşi arată colţii şi toamna, deşi multă lume le confundă cu o răceală.

Stiri, Antena 1, 05-09-2014

Publicat în Ambrozia, Fără categorie | Lasă un comentariu

Staloral: experiența mea cu imunoterapia sublinguală a Ambroziei

StaloralIn situatia aparitiei alergiei la Ambrozie, exista posibilitatea imunoterapiei prin care teoretic se trateaza aceasta alergie. La nivel mondial exista mai multi producatori pentru acest tratament dar in Romania, Staloral de la Stallergenes este produsul cel mai promovat de alergologi. Domeniul farmaceutic si cel medical au inceput de ceva vreme o colaborare financiara profitabila pentru ambele parti asa ca nu trebuie sa fiti surprinsi daca alergologul va trimite la o anumita farmacie unde sa-i mentionati neaparat numele atunci cand comandati Staloral. Teoretic Staloral este recomandat pacientilor cu alergii ce nu pot fi tinute sub control prin tratament cu antihistaminic, dar in Romania exista si alergologi care recomanda automat acest tratament, indiferent de cum raspunde pacientul la tratamentul clasic.

Staloral este un spray sublingual ce contine un extract alergenic ce vine in pachet de doua sau trei fiole si zilele acestea costa 370 lei, cu o crestere de aproximativ 10% fata de anul trecut de exemplu. Pachetul de initiere contine trei mici spray-uri, primul fiind mai diluat decat celelalte, pentru a demara anual tratamentul cu doze graduale de alergen. Pachetul de mentinere contine doua spray-uri de concentratie egala. Un astfel de pachet se consuma in aproximativ doua luni iar tratamentul dureaza aproximativ 6 luni anual, in functie de indicatiile medicului alergolog, intrerupandu-se dupa incheierea sezonului de polen. Va puteti astepta astfel la un cost anual de 1.110 lei anual pentru acest tratament. Asa cum probabil va asteptati, in Romania acest tratament nu este decontat de Casa de Asigurari de Sanatate, pacientul suportand integral costurile.

Administrarea se face in fiecare dimineata, pe nemancate, pulverizand sub limba doza stabilita de medic. Se tine 2 minute sub limba inainte de a se inghiti, apoi alte 15 minute nu se bea si nu se mananca nimic pentru a favoriza absortia extractului. Solutia are un gust usor sarat si uleios. Se spune ca succesul terapiei este strans legat de corectitudinea aplicarii si din acest motiv e posibil ca in cazul copiilor sa vi se recomande terapia prin vaccinare si nu cea sublinguala. In perioada de initializare e posibil sa aveti usoare reactii adverse (senzatia de arsura sub limba, probleme de tranzit, etc) dar ar trebui sa dispara destul de rapid.

Tratamentul dureaza de la 3 pana la 5 ani si are conform producatorului o rata teoretica de succes de 70-80%. Deci aveti teoretic 20-30% sanse sa cheltuiti degeaba cate 1.110 lei anual timp de 3-5 ani. Eu anul acesta am intrat in al treilea an de terapie si spre surprinderea mea nu mi-a ameliorat simptomele alergiei, in fiecare August fara administrarea antihistaminicului as fi terminat. Raman optimist si sper ca dupa terminarea celor 5 ani de tratament nu ma voi numara totusi printre cei 20-30% ghinionisti. Voi reveni cu concluzia finala dupa cei 5 ani recomandati de tratament.

De un lucru sunt deja sigur: e mai usor sa previi decat sa tratezi. Chiar daca nu sunteti alergici, incercati sa va reduceti cat mai mult expunerea la polenul acestei buruieni venita de peste Ocean. Evitati activitatile in aer liber in zonele cu ambrozie, montati-va plase de polen, cautati solutii personale eficiente deoarece autoritatile nu iau nici o masura pentru a va proteja. Cu banii cheltuiti anual de cativa pacienti alergici pe terapii de desensibilizare probabil s-ar putea starpi definitiv Ambrozia de pe cateva sute de hectare. Dar din pacate traim in Romania.

Voi ce experienta aveti cu terapiile de desensibilizare? Cunoasteti cazuri personale care au scapat de alergie printr-o astfel de terapie? Lasati un comentariu.

[Acesta este un Guest Post. Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Ambrozia.info nu răspunde pentru ele.]

Publicat în Ambrozia | 1 comentariu

Să facem harta ambroziei în România

Romania AmbroziaIn țările civilizate există nu doar hărți ale răspândirii ambroziei ci și prognoze zilnice pentru a-i ajuta pe cetățenii, alergici sau nu, să se protejeze. În SUA de exemplu, poți afla care va fi nivelul de polen în zilele următoare, fiindu-ți mult mai ușor să-ți planifici activitățile exterioare. In România din păcate ambrozia e ignorată în totalitate, numărul de persoane alergice la ea crește de la un an la altul.

Ca prim pas de conștientizare a problemei, haideți să încercăm să facem o hartă a ambroziei prin intermediul paginii de Facebook. De fiecare dată când întâlniți o cultură de ambrozie, pozați-o cu telefonul și postați poza pe pagina noastră de Facebook menționând și locația în care ați făcut poza.

Publicat în Ambrozia, Fără categorie | 2 comentarii

Început sezon Ambrozia 2014

ambroziaDesi vara incepuse cu multa umiditate, temperaturile ridicate din ultima vreme au favorizat dezvoltarea ambroziei si astfel de la inceputul lunii August au fost semnalate si primele cazuri de reactii alergice la polen. Probabil aceste simptome se vor amplifica in zilele urmatoare, mai ales in cazul persoanelor care nu au inceput un tratament de desensibilizare. Voi ati simtit-o?

Publicat în Ambrozia | 3 comentarii

Sfârşitul sezonului Ambrozia 2013

sfarsit_ambrozia_2013Mai mulţi alergici au anunţat că odată cu scăderea temperaturilor şi a ploilor recente, au scăpat şi de simptomele alergiei. Cred că acest sezon a fost cel mai scurt din ultimii ani. Mă înşel?

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Tratamentul alergiei la Ambrozie

injectieDupa ce doctorul alergolog a identificat cauzele, impreuna cu acesta vei stabili un plan pentru a controla simptomele care te supara. De aceea, trebuie sa eviti pe cat posibil contactul cu alergenii.

Daca esti alergic la polenul de Ambrozie:

  • inchide usile si ferestrele in sezonul cu mai mult polen. Nu uita ca dimineata exista concentratia maxima de polen in aer asa ca evita aerisirile la prima ora.
  • evita sa usci rufele in aer liber (polenul se poate aseza pe lenjeria de pat sau prosoape);
  • foloseste aerul conditionat in casa sau masina;
  • evita activitatile in aer liber, dimineata;
  • stai in casa in zilele uscate si cu vant;
  • evita sa tunzi iarba sau sa maturi frunzele.

Doctorul iti poate prescrie o medicamentatie orala, spray-uri nazale, picaturi pentru ochi (simple sau in combinatie). Daca iei alte medicamente sau suferi de o boala cronica, discuta cu doctorul tau inainte de a incepe un tratament pentru rinita alergica. Informatiile de mai jos sunt pur informative si nu inlocuiesc un consult specialist. Nu administra medicamentele dupa bunul tau plac, ci consulta-te cu medicul tau!

Tratamentele pentru rinita alergica care pot fi recomandate de medicul alergolog includ:

1. Antihistaminele si decongestionantele (pastile, spray sau picaturi): sunt cele mai folosite in tratarea alergiilor. Antihistaminele ajuta la ameliorarea mancarimilor, stranuturilor si a nasului infundat, insa nu au un efect mare asupra congestiei. Aceastea blocheaza histamina, substanta inflamatorie care este eliberata de sistemul imunitar in timpul reactiei alergice. Decongestionantele se combina cu antihistaminicele, fiind disponibile sub forma de tablete si spray-uri nazale. Cele orale includ medicamente care contin pseudoefedrina. Daca ai hipertensiune, evita decongestionantele orale pentru ca pot mari tensiunea;

2. Picaturile pentru ochi: diminueaza temporar intensitatea simptomelor care afecteaza ochii;

3. Spray-ul nazal cu corticosteroizi: reduce inflamatia nazala cauzata de numerosi alergeni si poate fi utilizat pe termen lung;

4. Tratament sublingual (pastile ori picaturi) sau cel subcutanat (injectabil) de desensibilizare numit imunoterapie: se recomanda persoanelor care sufera de o forma severa de alergie, precum si celor care prezinta simptome mai mult de 3 luni de zile pe an. Daca medicamentele nu te ajuta, medicul tau iti poate recomanda acest tratament. Pe o perioada cuprinsa intre 3 si 5 ani, vei face acest tratament in mod regulat. Scopul il reprezinta desensibilizarea ta la polenul de Ambrozie, reducerea simptomelor si a nevoii tale de medicamente. La copii, imunoterapia ajuta la prevenirea astmului. Pe termen lung, rata de succes a imunoterapiei este de aproximativ 70-80%.

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Sezon alergie la ambrozie 2013

In vestul ţării s-a raportat că primele simptome de alergie la ambrozie au aparut în jurul datei de 13 August 2013. In zona Bucureştiului data primelor apariţii a fost 20 August. Dacă aţi “răcit” în perioada aceasta, luaţi în calcul şi vizita la un alergolog.

Publicat în Fără categorie | 5 comentarii

Rinita alergică

rinitaRinita alergica are simptome asemanatoare cu raceala (nas infundat, congestie sau stranuturi). Insa, spre deosebire de raceala, rinita alergica este un raspuns alergic la anumite substante aflate in mediul inconjurator. Simptomele rinitei alergice apar in urma expunerii la aceste substante si se manifesta prin inflamatia mucoasei nazale, iar uneori si a mucoasei sinusurilor.

Din ce cauze se declanseaza rinita alergica?

Alergeni, infectii – virusuri, iritanti din mediu si medicamente (folosirea in exces a picaturilor nazale) sunt principalii factori responsabili, potrivit datelor oferite de Societatea Romana de Alergologie si Imunologie Clinica. De asemenea, trebuie sa tii cont si de:

  • Existenta unor cazuri de rinita alergica in familie;
  • Sexul masculin;
  • Nasterea in sezonul cu polen;
  • Primul copil nascut din famile;
  • Expunerea la fumul de tutun in primul an de viata;
  • Expunerea la praf.

Mostenirea genetica joaca un rol important in stabilirea persoanelor cu alergii, inclusiv a rinitei alergice. Vei fi mai predispus la rinita alergica, daca in familia ta au fost cazuri de alergii sau astm.

Desi aceasta afectiune poate aparea la orice varsta, este mai probabil sa apara in timpul copilariei sau in tinerete. Pe masura ce inaintezi in varsta, simptomele pot sa se accentueze sau sa dispara.

Rinita este de doua feluri

1. Rinita sezoniera care poate fi cauzata de polenul florilor (primavara), al ierbii (primavara tarziu si vara) sau al buruienilor (toamna).

2. Rinita perena care persista pe parcursul intregului an si poate fi cauzata de praf, animale, gandaci de bucatarie si mucegaiuri.

Ce se intampla intr-o reactie alergica?

Potrivit datelor Societatii Romane de Alergologie si Imunologie Clinica, corpul produce anticorpi fata de alergen din clasa IgE (imunglobuline E). Anticorpii IgE se fixeaza pe anumite celule (mastocite), produc ruperea acestora si favorizeaza eliberarea unor substante chimice (cum este histamina) in organism care determina manifestarile clinice.

Cand sa mergi la doctor?

Daca ai simptome care apar ocazional, dar care nu au disparut cu ajutorul medicamentelor recomandate de farmacist, mergi la doctor pentru tratament. Nu ezita sa apelezi la un ajutor specializat daca:

  • Simptomele persista;
  • Medicamentele luate nu au avut efect sau au efecte secundare;
  • Pe langa rinita alergica mai suferi si de afectiuni precum polipi nazali, astm sau infectii ale sinusurilor;
  • Daca copilul tau are rinita alergica, imunoterapia il poate ajuta sa previna aparitia astmului.
Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Imunoterapia sublinguală

imunoterapieImunoterapia specifică sau vaccinarea alergenică este o variantă terapeutică utilizată de medicii alergologi pentru a reduce reactivitatea clinică a pacienţilor alergici şi constă din administrarea gradată a unor doze şi concentraţii crescătoare din alergenii implicaţi în declanşarea simptomalogiei alergice a acestora. Este unicul tratament care se adresează direct cauzelor hipersensibilităţii alergice care stă la baza producerii bolilor alergice respiratorii ca rinita şi astmul alergic.

Imunoterapia specifică sau vaccinarea alergenică este o variantă terapeutică utilizată de medicii alergologi pentru a reduce reactivitatea clinică a pacienţilor alergici şi constă din administrarea gradată a unor doze şi concentraţii crescătoare din alergenii implicaţi în declanşarea simptomalogiei alergice a acestora. Este unicul tratament care se adresează direct cauzelor hipersensibilităţii alergice care stă la baza producerii bolilor alergice respiratorii ca rinita şi astmul alergic.

Aceste afecţiuni nu reprezintă nişte entităţi statice, ci suferă multiple modificări ale simptomelor clinice  traduse prin aşa numita evoluţie naturală  cu particularităţi individuale  care se corelează şi cu schimbările apărute în condiţiile de mediu înconjurător.

În istoricul natural al bolilor alergice respiratorii există o tendinţă de asociere între acestea, un exemplu fiind evoluţia de la  dermatită atopică la rinită şi astm alergic, precum şi tendinţa de a dezvolta noi sensibilizări care pot fi demonstrate prin testare cutanată prick şi/sau prin dozări de IgE specifice alergenilor.

A interveni cât mai precoce în evoluţia naturală a bolilor alergice respiratorii prin vaccinare cu extracte alergenice standardizate reprezintă reuşita de a reduce riscul dezvoltării astmului alergic şi prevenţia apariţiei de noi sensibilizări .

S-au căutat astfel căi alternative pentru vaccinare şi în 1986 a fost prima dată descrisă imunoterapia sublinguală.

Acesta a fost concepută pornind de la simpla idee că mucoasa bucală este un organ tolerogen, adică este locul în care se dobândeşte o toleranţă imună naturală, fiind expusă de la cele mai mici vârste la tot felul de substanţe străine faţă de care răspunsul ei inflamator este aproape inexistent.

Imunoterapia sublinguală poate preveni ca şi cea subcutanată apariţia unor noi sensibilizări şi de asemenea previne dezvoltarea astmului la copiii cu rinită alergică. În alergia la acarieni se urmăreşte încă efectul ei benefic la copiii cu dermatită atopică, iar indicaţia ei exclusiv pentru influenţarea astmului alergic rămâne discutabilă. De asemenea, nu poate fi folosită ca monoterapie în tratamentul astmului alergic.

Profilul de siguranţă al acesteia este superior imunoterapiei clasice, raportându-se puţine reacţii secundare cele mai frecvente fiind  cele iritative la nivelul mucoasei bucale şi faringiene. Deşi este concepută pentru a fi făcută de pacient la domiciliu, acesta trebuie consiliat înainte de iniţierea ei, iar primele doze se vor administra sub supraveghere medicală de specialitate. Pe tot parcursul desfăşurării vaccinării se va păstra un contact direct cu  medicul alergolog care va fi  singurul în măsură să stabilească o strategie corectă legată de eventualele reacţii secundare în funcţie de particularităţile clinice ale fiecărui caz.

Vârsta de la care poate fi indicată este de obicei de  5 ani, dar limita poate fi coborâtă în funcţie de complianţa pacientului şi afecţiunea alergică pentru care se indică ca terapie.

Se va iniţia o imunoterapie specifică doar atunci când se poate demonstra  că afecţiunea pentru care se indică acestă terapie  este una  alergică,respectiv mediată prin anticorpi de tip IgE. Se practică deci, înainte de iniţierea vaccinării, testarea cutanată prick şi/sau se determină anticorpii de tip IgE specifici din sânge iar prezenţa acestora trebuie să fie şi în concordanţă cu simptomele clinice ale pacientului alergic.

Imunoterapia specifică va fi indicată numai de un specialist alergolog. Cea subcutanată necesită o monitorizare specială în vederea recunoşterii şi contracarării reacţiilor secundare severe. În schimb, imunoterapia sublinguală poate fi administrată la domiciliu, pacientul fiind  corect informat despre posibilele reacţii care pot să apară  la administrarea vaccinului şi fiind  instruit şi cum să le contracareze păstrând o legătură permanentă cu medicul alergolog care i-a iniţiat-o.

Decizia terapeutică trebuie luată totdeauna împreună cu pacientul alergic căruia i se va explica că vaccinarea poate fi asimilată cu o şcolarizare relativ costisitoare a sistemului imunitar  de lungă durată 3-5 ani, iar efectele sale vor fi remarcate după un anume interval de timp de la iniţiere. Cel mai important aspect este însă acela de a beneficia de singurul tratament care poate modifica cursul natural al unei boli alergice respiratorii, care poate preveni agravarea şi extinderea ei spre deosebire de tratamentele clasice care nu fac altceva decât să controleze doar simptomatologia lor.

Dr. Nicolae Claudia, medic primar alergologie şi imunologie clinică

Mai multe informatii gasiti pe Wikipedia.

Publicat în Fără categorie | 3 comentarii

Ambrosia Artemisiifolia L. (Floarea Pustei)

Ambrosia_artemisiifolia11.Generalităţi

Ambosia artemisiifolia (iarba pârloagelor) se găseşte frecvent de-a lungul şoselelor şi al căilor ferate, atât în intravilan, cât şi în extravilanul localităţilor. Aceasta este o specie invazivă, inclusă în lista oficială a buruienilor de carantină, caracterul nociv al speciei fiind cauzat de afecţiunile alergice pe care le provoacă în perioada înfloririi.

Ambosia artemisiifolia este o plantă originară din America de Nord, la noi în ţară, s-a aclimatizat recent, putând fi întâlnită cu precădere pe Valea Mureşului, în Banat, în judeţele Bihor, Vaslui, Giurgiu.

În contextul încălzirii globale a crescut foarte mult producţia de polen de ambrozie; cantitatea de polen se dublează în perioadele de secetă şi temperaturi crescute, planta având o perioadă lungă de înflorire (din iulie până la sfârşitul toamnei). Ea reprezintă una dintre cauzele principale ale rinitelor alergice din Canada, SUA şi Europa. Polenul acestei plante este unul dintre factorii agravanţi ai astmului bronşic la sfârşitul verii.

În Ungaria şi Austria, combaterea ambroziei este reglementată prin lege de mai mult de 10 ani, cetăţenii unguri riscând amenzi de 200.000 de forinţi (aprox. 3000 lei) dacă nu o distrug din grădinile proprii sau din jurul imobilelor (http://www.dmmt.ro/ uploads/files/arbori_arbusti/Ambrosia%20artemisiifolia.pdf, consultat la 30.07.2011).

2.Origine şi răspândire

Specia A. artemisiifolia face parte din grupul plantelor care în mod curent poartă numele de ”plante rele”, a fost identificată ca buruiană în anul 1838 în SUA după scrierile lui WAGNER şi BEALS din 1958. Primele informaţii asupra acestei specii în România datează din anul 1908. Planta este prezentă în zona Banatului, în Sighet, în Moldova şi în Muntenia. Semnalările pe teritoriul României a speciei Ambrosia artemisiifolia din acea perioadă, au identificat doar exemplare individuale sau populaţii foarte mici, botaniştii neacordându-i un prea mare interes, necunoscând efectul dăunător cauzat de polenul florilor acestei plante atunci când ea trăieşte în populaţii întinse.

După anul 1990, numeroase terenuri agricole au fost abandonate, au avut loc masive defrişări în sectorul silvic, buruienele din culturile agricole nu au fost combătute astfel că pe marginea şoselelor şi a căilor ferate,A. artemisiifolia s-a extins foarte mult în flora spontană, invadând până şi culturile agricole, trăind în populaţii întinse care ocupă adesea mai multe hectare (DINESCU, 2005).

3.Morfologie

Rădăcina este pivotantă, poate atinge până la 3 metri lungime atunci când creşte pe soluri nisipoase şi până la 1,2-1,5 metri pe soluri mai compacte.

Tulpina (fig. 1.) este înaltă şi dreaptă, brăzdată în lungime, are înălţimea între 30-120 cm (înălţimea medie e de 70 cm). Ramificată la bază, tulpina dă plantei un aspect de tufiş (când dispune de suficient spaţiu de dezvoltare).

Când planta se dezvoltă pe terenuri aride şi seci sau pe bordurile şoselelor, tulpina poate fi scurtă şi foarte robustă, atingând numai 10 cm. Frunzele (fig. 2.) sunt subţiri, lungi de 5-10 centimetri, verzi, sectate, opuse la bază, în înălţimea plantei devin alterne. Cele de la baza tulpinii sunt late, sectate, au aceeaşi culoare şi au peţiolul scurt.

Mugurii florali apar la sfârşitul lunii iunie apoi devin flori, grupate în inflorescenţe.

Florile bărbăteşti, care apar în luna iulie, sunt grupate în inflorescenţe verzui numite capitule, sunt sferice, au 3-5 mm, capitulele sunt reunite în spice subţiri, situate la extremităţile tulpinii. Fiecare spic este format din 20-50 capitule. Capitulele au formă de capsule răsturnate şi sunt ataşate la spic cu ajutorul unui peţiol.

Începând cu luna august, florile bărbăteşti emit polenul, producţia de polen atinge apogeul în luna septembrie – culmea polenului – emisia de polen se încheie la începutul lunii octombrie. În condiţii ideale, ambrosia emite o cantitate mare de polen în condiţii dificile însă, planta este capabilă sa producă numeroase flori care nu vor produce polen.

Grăunciorul de polen are diametrul de 20 microni, este sferic, este foarte uşor, suprafaţa sa este acoperită de nişte excrescenţe caracteristice numite spini. La maturitate, fiecare floare femeiască fecundată de polen, va genera o cantitate mare de fructe numite achene.

Seminţele de culoare maro-gălbui până la maro-închis, sunt prevăzute cu 5-6 spini tociţi, triangulari, repartizaţi regulat (uniform) pe suprafaţa seminţei. Seminţele germinează primăvara când este destul de cald. Cotiledoanele seminţelor sunt cărnoase, au lungime medie iar peţiolurile sunt uşor vizibile (DINESCU, 2005).

Seminţele sunt capabile să reziste şi să germineze după o perioadă de latenţă de mai mulţi ani. De obicei, seminţele cad pe sol, în apropierea plantei – mamă. Ele se acumulează în sol, în stadiul de latenţă şi se constituie într-o rezervă “bancă de seminţe”, capabilă de a produce numeroase generaţii de plante. Pe un exemplar de numai 40 de cm, s-au numărat aproximativ 4500 de seminţe (DINESCU, 2005).

4.Ecologia speciei

A. artemisiifolia este o specie ierboasă anuală de zi cu o capacitate de concurenţă extrem de puternică, fiind foarte agresivă, din această cauză fiind considerată ca buruiană dăunătoare în culturile agricole (http://www.issg.org/database/species/ecology. asp?si=1125&fr=1&sts, consultat la 28.06.2011).

Floarea pustei creşte în general în locuri ruderale sau degradate asociate cu o perturbare puternică datorată activităţilor umane. Astfel specia se instalează foarte uşor în diferite tipuri de habitate, fiind frecventă pe marginea drumurilor, căilor ferate, locuri de construcţie, cariere de piatră, câmpuri agricole, zone locuite, cursuri de apă etc (BOHREN, 2006).

În primul an al apariţiei este foarte abundentă, apare alături de pelin, urzici, spanac porcesc, ştir, în culturi de cartofi, porumb, sfeclă, tutun, floarea-soarelui, mai rar în culturi de graminee, pe ogoarele lăsate în paragină, în rigole. Când condiţiile de mediu sunt prielnice are tendinţa de a invada masiv terenurile agricole, cauzând sărăcirea solului în elemente nutritive. În anul următor, existenţa unui covor vegetal pe sol conduce la reducerea luminii, ceea ce împiedică germinaţia acestei plante, caz în care dispare destul de repede însă seminţele stocate în sol îşi conserva foarte bine capacitatea de germinaţie timp de mai mulţi ani. Imediat ce se creează condiţii de luminozitate corespunzătoare, prin reducerea sau eliminarea covorului vegetal de la sol datorită muncilor agricole, ambrozia reapare (DINESCU, 2005).

5.Combaterea florii pustei

Metodele de combatere a speciei A. artemisiifolia sunt:

· preventive – evitarea transportării de sol contaminat, mărfuri, produse agricole, sau utilaje din terenuri adiacente invadate;

· mecanice – plantele pot produce ramificaţii abundente după tăiere;

· chimice – floarea pustei are o sensibilitate ridicată la erbicide, astfel încât un singur tratament aplicat la sfârşitul perioadei de fructificare poate să oprească circuitul de propagare al plantei;

· biologice – în Rusia au fost încercate fără succes metode pentru combaterea biologică a acestei specii (BRETAGNOLE et CHAUVEL, 2006).

ARMESTO şi PICKETT (1986), au investigat efectele îndepărtării totale sau parţiale ale speciei dominante în cazul a două suprafeţe de teren arabil abandonat aflat în stadiu incipient de succesiune şi au observat că în al doilea an terenul a fost dominat de A. artemisiifolia, însă compoziţia floristică şi distribuţia speciei s-a modificat simţitor în al treilea an comparativ cu al doilea în cazul îndepărtării totale a biomasei.

O serie de cercetări au arătat că distrugerea prin metode mecanice prin îndepărtarea a 75% din biomasa supraterană a plantei nu a diminuat capacitatea de a se înmulţi a acesteia, iar îndepărtarea unei mici părţi a plantei poate chiar să ducă la creşterea producţiei de seminţe. Astfel, aceste rezultate arată că duşmanii naturali ai acestei specii nu au capacitatea de a limita răspândirea acestei specii în habitatul său natural (MacDONALD, 2009).

MacDONALD şi KOTANEN (2010) au încercat să pună la punct combaterea speciei A. artemisiifolia în America de Nord prin utilizarea unor specii de dăunători naturali ai acesteia. În acest scop cercetătorii au tăiat frunzele şi meristemele apicale pentru a simula defolierea de către dăunătorii folivori şi au determinat consecinţele asupra creşterii şi reproducerii plantelor. Astfel, defolierea în exces a plantelor de A. artemisiifolia au diminuat creşterea tulpinii, însă producerea de seminţe nu a fost afectată. Plantele au alocat cea mai mare parte a masei supraterane pentru reproducere. Rezultatele obţinute sugerează că atacurile severe cauzate de dăunătorii naturali nu au capacitatea de a diminua semnificativ populaţiile acestei specii în Europa, nici în cazul celui mai ridicat nivel de dăunare.

Alte cercetări au investigat rezistenţa la erbicide (glyphosat) şi s-au obţinut rezultate care confirmă acest fapt. S-a observat că anumite populaţii de A. artemisiifolia au supravieţuit chiar în cazul aplicării unor doze mai mari de câteva ori decât doza recomandată pentru combaterea acestei specii. În general însă plantele pe care a fost aplicat erbicid au rămas mai mici la înălţime, iar vârfurile ramurilor au devenit clorotice (POLLARD, 200).

Conform bazei de date a ISSG (http://www.issg.org/database/species/management_info.asp?si=1125&fr=1&sts=&lang=EN, consultat la 25.09.2010), metodele de control testate şi aplicate speciei A. artemisiifolia diferă de la ţară la ţară după cum se poate  vederea în cele câteva exemple prezentate în cele ce urmează.

AustriaGermania, Italia şi Slovenia utilizează cu precădere metodele preventive, precum creşterea nivelului de conştientizare a populaţiei, prevenirea răspândirii şi introducerii în zone neinfestate şi monitorizarea. De asemenea, utilizează şi metode convenţionale de combatere precum cele mecanice, chimice şi biologice, însă acestea sunt însoţite de reglementări legislative foarte clare. Modul de stabilire a metodelor de control ce urmează a fi aplicate este dependent de gradul de invadare şi zona afectată.

China a dezvoltat combaterea biologică prin utilizare unei specii nocturne de molie, respectiv Tarachidia candefacta şi a unei molii galicole care infestează tulpinile (Epiblema strenuana), însă eficienţa acestei metode are proporţii foarte diferite.

Canada a testat metode mecanice precum smulgerea manuală sau cosirea pentru a determina eficienţa acestora în combaterea florii pustei. Nici una dintre metodele analizate nu au eradicat planta, însă au micşorat cantitatea de seminţe produsă. Combaterea chimică s-a dovedit mai eficientă comparativ cu cele mecanice.

În Croaţia s-a încercat combaterea biologică cu ajutorul speciei Zygogramma suturalis care s-a dovedit ineficientă.

În Ungaria a fost creată o comisie interministerială pentru combaterea A. artemisiifolia alcătuită din opt miniştri ungari, rolul acestea fiind de a crea o bază legislativă pentru obligativitatea combaterii florii pustei. Astfel combaterea acestei specii a devenit obligatoriu pentru fiecare proprietar de teren înainte de perioada înfloririi. Proprietarii care nu se supun acestor reglementări pot fi amendaţi cu sume cuprinse între 20000 şi 5 milioane de HUF. Măsurile de combatere aplicate sunt aceleaşi ca în Austria, Germania şi Italia.

În Japonia specia Ophraella communa introdusă accidental s-a răspândit în această ţară şi s-a observat că se hrăneşte cu floarea pustei. Când larvele acesteia epuizează A. artemisiifolia se mută pe floarea soarelui din vecinătate, însă o preferă pe cea dintâi pentru depunerea pontei.

În Federaţia Rusă şi Australia s-a încercat implementarea metodei biologice cu Tarachidia candefacta,Epiblema strenuana şi Zygogramma suturalis cu rezultate variabile.

Elveţia foloseşte cu precădere cosirea şi aplicarea erbicidelor pentru combaterea florii pustei, în funcţie de tipul de folosinţă al terenului pe care apare. Au fost realizate materiale imprimate pentru informarea publicului larg, respectiv proprietarii de gospodării şi terenuri privind impactul speciei şi modul de combaterea a acesteia în zonele locuite. În cazul terenurilor agricole se utilizează rotaţia culturilor împreună cu erbicidarea. De asemenea, a fost creată o pagină de web (http://www.ambrosia.ch) cu informaţii în limbile franceză, italiană şi germană. În această ţară floarea pustei este subiectul unei campanii oficiale, combaterea ei fiind obligatorie. Astfel, din anul 2006 această specie a fost declarată buruiană de carantină în agricultură. De asemenea, au loc acţiuni concertate care reunesc diverse domenii în scopul de a reduce răspândirea acestei specii la costuri cât mai scăzute.

În  SUA se aplică atât metode mecanice cât şi chimice de combatere a florii pustei. S-a mai încercat arderea însă era necesară o cantitate prea mare de combustibil pentru arderea complet. Cele mai eficiente tratamente s-au dovedit a fi cele chimice.

In Romania, A. artemisiifolia poate fi stârpită prin mai multe mijloace aflate la îndemâna comunităţilor şi anume: metodele mecanice, chimice, biologice. Dintre metodele chimice de luptă se propune erbicidarea. Substanţele la care este sensibilă această buruiana sunt: imazetapirul, pendimetalinul, linuronul, metaclorul +, atrazinul, clorsulfuronul, tifensulfurolul şi altele. Mijloacele biologice constă în infestarea culturilor agricole cu micelii ale unor specii de ciuperci din genurile: Entyloma, Albugo, Phyllachora, Verticillium, Macrophomina sau în atacul dirijat al unor insecte fitofage care să reducă efectivele populaţiilor de ambrosia. Metodele mecanice constă în anumite tipuri de lucrări agricole ce necesită folosirea unor maşini şi unelte agricole specifice (DINESCU, 2005).

Dacă A. artemisiifolia este observată pe un teren, este necesar să se organizeze o intervenţie ce vizează suprimarea plantei, intervenţie adaptata stadiului de evoluţie, respectiv anvergurii infestării suprafeţei vizate.

Smulgerea plantei se face înainte de perioada de înflorire. Această metodă mecanică de eradicare comportă anumite inconveniente şi anume:

–  smulgerea buruienii nu este o metodă care să poată fi aplicată pe suprafeţe mari,

–  această operaţie nu se execută la plantele cu flori

–   în caz de necesitate este indicat să se poarte mânuşi şi mască de protecţie

–  este o tehnică ce necesită mult timp şi mult personal, iar pentru ca să poată fi aplicată, densitatea plantelor trebuie să fie mică pe unitatea de suprafaţă.

Avantaje ale acestei metode sunt:

  •   înlăturarea plantei asigură maximum de eficacitate în reducerea cantităţii de polen şi a seminţelor
  •    se poate efectua manual sau prin mijloace mecanice
  •   trebuie efectuată în primul stadiu de dezvoltare al plantei – la sfârşitul perioadei de creştere vegetativă se smulge planta cu rădăcină cu tot.

Eradicarea prin lucrări agricole ca de exemplu săpat – praşilă manuală, tăiat – cosit manual sau mecanic, lucrarea cu grapa cu discuri, lucrarea cu combinatorul- Prezintă următoarele inconveniente:

  • dacă după tăiere tulpina rămâne de 5 cm, va putea înflori deci emisia de polen nu este oprita
  •  există riscul eliminării vegetaţiei competitive (plantele de cultură)
  •   tăierile trebuiesc adaptate la înălţimea tulpinilor prin modificarea sau achiziţionarea de noi echipamente
  •  aceste metode nu pot fi aplicate întotdeauna la culturile agricole.

Avantajele lucrărilor agricole sunt:

  •  intervenţia se face de preferinţă înaintea înfloririi
  •  înălţimea la care se va efectua tăierea este de 2-6 cm sau de 10 cm în cazul culturilor de graminee
  • sunt tehnici rapide, ecologice, aplicabile pentru diminuarea producţiei de polen si de seminţe
  •  este posibila utilizarea maşinilor de tuns rotative sau a maşinilor de curăţat buruieni
  •  tăierile frecvente sunt foarte eficiente.

Erbicidarea, ca metodă de eradicare a speciei A. artemisiifolia prezintă atât avantaje, cât şi dezavantaje.

La capitolul dezavantaje vorbim despre

  •   risc de impact asupra sănătăţii
  •  există puţine erbicide care pot fi utilizate de exemplu în cazul unor culturi precum floarea-soarelui
  •  necesitatea repetării erbicidării
  •  multe din substanţele eficiente împotriva ambrosiei distrug şi celelalte plante din culturile la care se aplică această metodă.

Avantajele erbicidării sunt următoarele:

  • se recurge la erbicidare ca la o ultimă soluţie cu mare eficacitate totuşi, mai ales în culturile de graminee
  • dacă combaterea ambroziei nu este posibilă cu această metodă, se pot folosi mijloacele combinate de control constând în reunirea celor mecanice şi chimice (DINESCU, 2005).

În cultura de graminee, floarea pustei nu este depistată uneori decât după recoltare. Dacă lamele maşinii de recoltat nu sunt reglate la înălţimea optimă, nu se face decât să se reteze din tulpina buruienii, ceea ce înseamnă că aceasta nu este eradicată. Tulpinile rămase, vor da numeroase ramificaţii viabile ce vor produce flori care, inevitabil sunt surse de polen.

Terenurile necultivate, care se întind în lungul zonelor comerciale sau industriale, sunt propice instalării ambroziei. Pentru a se evita acest lucru, se recomandă instalarea cât mai rapidă a unui covor vegetal, a unor peluze etc. sau protejarea acestor suprafeţe cu materiale care să oprească germinarea seminţelor din sol precum materiale geotextile, piatră concasată (DINESCU, 2005).

6.Recomandări privind combaterea speciei Ambrosia artemisiifolia în regiunea Banat

În perimetrul zonelor locuite se recomandă ca Ambrosia artemisiifolia să fie combătută în special prin metode mecanice. Astfel, cea mai eficientă este cosirea repetată, această lucrare fiind necesar să fie executată cel puţin lunar în perioada iulie – septembrie.

O singură cosire nu este suficientă, deoarece aceasta va stimula ramificarea excesivă ducând în final la creşterea cantităţii de polen şi seminţe produsă de plante.

Atunci când plantele de floarea pustei sunt puţine acestea pot fi smulse manual, însă nu trebuie rupte, deoarece la fel ca în cazul cosirii numai o singură dată, acestea se vor ramifica puternic.

Se recomandă erbcidarea ca alternativă la cosirile repetate atunci când suprafaţa infestată cu această buruiană invazivă este foarte mare, sau condiţiile nu permit executarea cosirilor. În acest caz erbicidarea se aplică la începutul perioadei de vegetaţie şi se repetă ori de câte ori este nevoie.

Trebuie avut în vedere faptul că unele populaţii de Ambrosia artemisiifolia au dezvoltat o rezistenţă ridicată la erbicidare, iar în cazul acesta combaterea chimică este total ineficientă, alternativa viabilă fiind de asemenea cosirea repetată.

Sursa

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu